ploaiacarevaveni


4…3…2…1…Mai (mergem, ma?)
May 8, 2008, 3:21 pm
Filed under: veni,vidi,vici

4…”alo, Sebi? cand plecati azi?…In 10 minute? ok. Bem cafeaua si venim spre voi. Mersiii”” Un oftat, un uitat lung spre mare de pe geamul Corsarului si plecat astia cei trei ramasi in urma spre masina.     

Drumul din Vama Veche spre Calarasi dar nu inainte de a trece Dunarea cu bacu’ este un drum parca desprins din cartile care imi plac mie.

Pe drumul cesta cu asfalt din acela comanda anii 80 da’ bun nene, si cu copaci stanga/dreapta si libeeeeeeer…ca deh…e o varianta dinaia mai lunga spre Bucuresti si in ziua de azi “noi, poporu’ roman” ne grabim tare, descopar sau redescopar stari uitate: calm, bine, mirare. Genul de stare cand te opresti la ruinele Adamclisi si iti vine sa culegi flori de camp si chiar le culegi (pana auzi un sasait si te trage rapid un prieten de langa piatra unde venea un serpisor lat cat bratul meu).

 

Bacul l-am trecut dar peste apa niciodata, pana acum. Very nice. Cu masina cu tot sa treci peste apa linistita cu platforma e o senzatie haioasa.

Calarasi e un oras foarte cald daca te asteapta familia prietenei prietenului cu o farfurie de spaghete fierbinti si povesti noi.

 3… “bai, cam ploua si nu prea se opreste. suntem in Corsaru de la micu dejun si deja e pranz. Si calamaru ala din farfurie parca a inceput sa miste. Am fumat ca turcii. Turcii stiu oare asta?” Spre seara a fost si un concert cu acustica foarte proasta dar fara ploaie a trupei Vechi si Iris cu Byron  in deschidere. Moment de ras si galagie cu trupa tehnica si sufletista a celor de la Byron (aka sotiile si prietenele baietilor).

2… una calda, una rece. Partea calda a fost insumata in prezenta la soare caldut, statul in costumul de baie cam 5 minute si introducerea picioarelor pana la glezne in apa nu rece…Sloi. cel mai bun antidot pentru mahmureli si alte stari confuze. Partea rece a fost incalzita bine de JB si discutii cu marea, de la distanta.

 

 1… Mareee!!!…acus vin! Am prestat un du-te-vino pret de doua ora intre Ca Bianca si zona de rulote de la iesire din Vama din motive de vizite persoane dragi sosite pe alte cai in locatie. De fiecare data a trebuit sa trec precum micutul autist prin marea pestrita de oameni. De la pantofari, la cercelati, ingalatii si pieptanatii, plictisitii, prea-betivii, prea-galagiosii si adetoate vanzatorii. Dar am izbandit si am ajuns sa sed putin cu fata la mare si departe de galagie cat sa intreb una alta pe doamna in patru culori de verde-albastru.

0…ora 04.51 dimineata…Trezireaaaaaaaaaa….”aaa…we have to pull!”

  Sfarsit       ….                                                                                            

 …deschis

Advertisements

1 Comment so far
Leave a comment

🙂 nice

Comment by Ana Eugenia Pacurar




Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: