ploaiacarevaveni


In the box
April 12, 2008, 3:22 pm
Filed under: veni,vidi,vici | Tags:

Nu sunt singura care a vazut in niste fapte mai mult decat mesajul simplu si care descopera exact ca si in literatura, la a doua lectura, alte intelesuri.

Noapte, bezna, trei persoane tocmai treceau printr-un gang intre doua blocuri vecine pentru ca ei considerau acest drum drept o scurtatura catre punctul B unde trebuiau sa ajunga. Se aud scancete ca de copil mic care, la un auz indreptat mai atent spre sursa, se dovedeste a fi o cutie de carton bine lipita. Cutie cu suflet, da.

Printr-un scurt trialog, ei cad de acord ca in cutie fie se afla un copil mic, fie un pisoi, fie un catel. Ceva mic si cu suflet. Decizia de a elibera acel suflet, s-a concretizat prin actiunea intreprinsa de personajul nr.3, prieten bun si nu numai. Prin vocatie si practica, el chiar este veterinar.

Prin cateva miscari cu ceva efort (cutia era lipita nenicule sa nu intre nici aer eventual), G. deschise cutia, insfaca sufletul (un pui de catel) si il elibera. 

-Pai nu il luam…sau ducem in alta parte?

-Nu. Aici e bine. E destul de maricel si are mai multe sanse sa fie gasit, adoptat sau chiar sa isi gaseasca singur adapost si astfel se antreneaza pentru viata grea a unui caine vagabond.

-(oftat dublu) Mda…

-Daca eram la Cluj, stiam exact locul unde era de dus puiul. Exista un ditamai caminu’ la marginea orasului unde li se acorda prim ajutor, deparazitare si sunt pusi la vanzare sau dati pentru paza diverselor curti. Aici in Bucuresti nici nu stiu cat mai avem pana la punctul B.

– Ii va fi mai bine in afara cutiei, oricum. Idiotii naibii, bagaiash in cutie nitel…

Am zile si nopti…si cu apropierea verii, cat mai dese… cand ma regasesc in aceasta cutie. Zile cand ma intreb daca vei fi tu cel care ma vei scoate din ea sau altceva/ineva. Nu pot decat sa gandesc in afara cutiei. Si sa dea naiba daca mai vreau sa aud spiciul ala cu “in tine sade puterea”, puterea gandului meu e una: va veni ziua eliberarii si anume, Speranta. Nu Speranta aia cu batic in cap si maneci suflecate si cu fata de proasta,

ci Speranta cu ochi mari, limpezi, linistiti si atoatestiutori, cu picioare frumoase, cu atingeri blande si ferme…

sau Speranta ca un copil frumos si incapatanat…

Pana atunci scancesc duios si joc teatrul vietii pentru ca doar iubirea da autenticitate fiintei si ma va elibera. Din nou. 

                              

 

Advertisements

Leave a Comment so far
Leave a comment



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: