ploaiacarevaveni


Closer
February 12, 2010, 10:28 am
Filed under: auzi?

…to one dream

Va urma



Back for back up
February 8, 2010, 8:42 pm
Filed under: la firul ierbii

Leapsamania da iama in blogosfera. Din seria sa ne cunoastem mai bine prin ghicitori, sexilegs ea – sharp mind, ma lovi cu o leapsa. Inca sper la o intrevedere/revedere face to face cu mamzella citata mai sus asa ca ii fac pe plac🙂.

Si, ca sa fie totul cat mai clar, iata si instructiunile:

“mits, e simplu.
1. iti arati o parte din corp. care te reprezinta, care iti place tie mai mult, si
2. gasesti o poezie/cantec/imn/oda despre female nature si o dedici cui vrei tu, da’ fata sa fie.”

1.

2.   Thanks mama for teaching me to swim,

       thank you sun for caressing my skin,

       follow-me if my back says no,

     stay back if you see this back go out your door.

Spatele poate exprima gratie, fermitate, sprijin sau toate la un loc daca iti cunosti partitura; un umar jucaus ridicat alene de un omoplat serios poate fi o invitatie la sueta. Spatele poate exprima multe daca…vrei si daca il ai.

Girls,  show me the bubz ca sa zic asa (ca spatele si picioarele au fost luate). It’s time for some rating :))

I call now for:
You

And yoU



May I?
January 16, 2010, 9:18 pm
Filed under: e-actual

Yes, on 15th May I will be a very proud keresztmama🙂



January 8, 2010, 8:53 am
Filed under: la firul ierbii

Coldplay – God Put A Smile Upon Your Face

Where do we go?



Refresh
December 29, 2009, 8:18 am
Filed under: la firul ierbii

Deunăzi, mă surprinse următorul esemes: Cu neţărmurită durere în suflet te anunţ că ai o leapşa la mine pe glob.

Cu bucurie anunţ expeditorul că tema e făcută demult, hihi.



Numaiubire cu diacritice
December 24, 2009, 3:43 pm
Filed under: e-actual

“Declaraţie de iubire”

G. Liiceanu

“[…fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mîna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori -, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre aceşti oameni este vorba în această carte. Ei poartă numele de Monica şi de Virgil Ierunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncaţi în gropile comune ale istoriei şi pe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a împins acolo, îi poate readuce în amintirea noastră.”

Buni, sper să îţi fie plăcuta lectura.

Iar vouă, un An nou plin de iubire.



senil senin spleen
December 19, 2009, 3:34 pm
Filed under: la firul ierbii

Mi kek az eg, mi zold a fold, tavasz van..era o poezie. Nu prea retin poezii, dar am cateva versuri ici, colo, bine implantate. Asa si cu versurile anumitor melodii. Dar e mai bine asa. Cand scriu versurile mele, ma duc in sertarele mintii si ale sufletului si le caut pana le gasesc. Sau le astept. Senin. Sau senil. Alea ‘cautate’ sunt defapt expresia unor crezuri, cele neinvitate, sunt cele care rasar in minte dupa ce aud doar linia melodica.

Am citit undeva ca pentru alungarea starilor depresive pe cai naturiste, o metoda (sau prim pas) ar fi deschiderea geamului si lasarea aerului (mmproaspat?..mai proaspat decat cel din camera, oK) in camera. L-am deschis si eu azi dimineata  pe la ora 13.00. Calm, cu un soi de ceremonie de inceput de drum, era si momente de revelatii profunde.

Linistea de afara (da, desi e zona foarte circulata) + zapada pe care chiar daca nu o atingi decat cu privirea, o simti in nari cat de inghetata si crocanta e (nu multumesc, nu mi-e foame) + masina mea ingropata in sub un morman alb ca o lespede de mormant (ce naiba mai  platesc pe asta pana in 2014 cate 500 ron/per month, pe ea???) ce sa zic?…pai nu au alungat ci au adus mai multi membrii ai familiei deepress.

Alors,Des sanglots longs, des violons, blessent mon coeur d’une langeur monotone..alta poezie vesela. Verlaine, da. Alors, am inchis geamul ca un copil natang si m-am retras in pijamelele calde si banale.

2009 a fost asteptat, 2010 va fi ca un copil din flori …cred. nu stiu. ma voi uita ca la televizor.