ploaiacarevaveni

Barcelona

Cativa ani in urma, am simtit Barcelona cu toate simturile si pentru ca l-am iubit pe Freddie Mercury si aceasta oda inchinata unui oras superb.

Ne nastem singuri, murim singuri.

Ne amagim toata viata as in I am the great pretender si ne intalnim unii cu altii in defectele noastre amuzandu-ne, imprietenandu-ne, futundu-ne, dormindu-ne, dominandu-ne.

Lasam garda jos cand avem un interes pecuniar sau fiziologic.

Toate firele din capul meu au propria lor directie de azi dimineata pentru ca si ele au viata lor.

Buna dimineata. Ma duc sa ma imbrac din nou.

You can hurt someone and not even know it

…And the next fifty seconds could feel like an eternity.

So, you can’t win with a losing hand.

Sase de romb.

Iata un moment misto pe caldurile astea infernale: sa dai search pe Youtube dupa melodii pe care le aveai pe o caseta iar caseta  s-a ratacit in timp si spatiu.

Alt moment misto: sa gasesti varianta originala+ altele live  care sa iti placa si mai mult decat  la 14 ani cand erai in vacanta de vara in mijlocul judetului Harghita.

Si le coup-de-foudre, le Moment evergreen: o melodie poate banala pentru multi, tie sa iti declanseze toate amintirile olfactive/auditive si cele aproape tactile legate de un moment din viata:

…miros de fan cosit,

…gustul laptelui de bivolita baut la ora 5 dimineata la intoarcerea din discoteca/rockoteka/balul de duminica; gustul feliei de paine neagra unsa cu unt facut in casa si dulceata de coacaze

…perdeaua de stele pe care o vezi cu alti ochi in zona de munte si alti ochi la malul marii

…painea rotunda si grea (doar 2 kile) facuta la brutaria din sat si apoi carata cu greu pana acasa (doar daca nu ne iesea in cale si ne urcam din mers in spatele unei carute pline cu fan si fara oglinzi retrovizoare)

…alergatul prin lanul de ovaz ca sa prindem asfintitul, fluturii de vara sau sarutari “ca in filme”

…mirosul de lana si gaz din curtea lui Zsolt ai carui parinti prelucrau lana si o vindeau sub forma de covoare, traiste, pulovere si alte minuni.

…vodka si chimionul secuiesc baute la fandoseala si chicoteala in discoteca

…gasca pe care o regaseam in fiecare vara petrecuta acolo de la varsta de 11 pana la 19 ani

Scorpions au pentru ce multumi rockului maghiar.  Intr-un fel au si facut-o, intr-un megaconcert in ‘94
cand au cantat alaturi de Omega, melodia Fluturelui Negru (Fekete pillango), in limba maghiara.

..si cand te gandesti ca m-am transportat pe alte lumi auzind prima data “Lazy” interpretata nu de Bertrand ci de o trupa care canta (si) coveruri foarte reusite..

…si cand imi aduc aminte ca despre alde Noir Desir, Pascal Obispo si alte trupe bune din tara “celor mai bune revolutii si cele mai lente reforme” am auzit, fredonat, fara sa stiu exact ce..la liceul atat de francofon..

…si cand descopar deabia azi ca iubita lui Bertrand nu era fitecine ci fiica lui Trintignant..Am citit tot ce am putut gasi despre “accidentul” din Lituania in 2003 cand in urma unor certuri violente, Marie a fost pleznita de Bertrand  indeajuns cat sa cada cu capul de calorifer si sa moara  in urma unei come scurte. “Je l’ai toujours  aimee, je l’aime et je l’aimerai” a spus Bertrand la prima infatisare la tribunal. Daca nu as stii cat de fina este linia intre a iubi si a uri si forta care zace in ambele stari,  poate as reactiona intr-un stil feminist si sec. Dar eu tind sa inclin balanta spre “accident” doar citind, vazand cateva poze dupa nenoricire cu moaca nefericitului si tacerea trupei care era pe un val ascendent. A primit 8 ani si a fost eliberat dupa 4 ani pentru buna purtare. Din 2007 incoace, fanii il asteapta din nou pe scena, gata sa dezlantuie multimea cu vocea usor ragusita, gandurile adunate in versuri  si grimasele acordurilor de chitara..

..ca … Au son des mascarades
On pourra toujours se marrer
Et tout le long des courants d’air
On voit des amoureux
Qui savent encore changer leurs nerfs
En un bouquet délicieux
On en aura des saisons
Des torrides et des blèmes
Je peux encore garder ton nom
Je peux aussi dire que je l’aime (Comme elle vient)

M-au amuzat mereu parerile cum ca limba lui Voltaire nu poate suna suparat in varianta rock dar as propune acestor personaje o sesiune de Comme elle vient sau En route pour la joie (suna romantice titlurile ,nu?) daca L’homme presse si Un jour en France par prea cuminti. 

..ca tot imi plac baietii ‘rai’, l-as intreba pe Bertrand (dupa 3 shoturi de tequila) daca i-au placut les Fleurs du mal sau La mouche-ul lui Sartre si daca si-ar face cabana pe malul marii.

Am de a face – din nou – cu efectul traitului in bucla. Redescopar timpuri vechi si descopar sunete noi in lumi vechi si nu indraznesc sa ma laud cu asta prea zgomotos ci mai mult,  sa ma afund tacut si sa scriu despre.

[...Ce parfum de nos années mortes
Ceux qui peuvent frapper à ta porte
Infinité de destin
On en pose un, qu'est-ce qu'on en retient ?

Le vent l'emportera

Pendant que la marée monte
Et que chacun refait ses comptes
J'emmène au creux de mon ombre
Des poussières de toi

Le vent les portera
Tout disparaîtra
Le vent nous portera..]

Daca revine pe scena nu are voie sa aminteasca sub nici o forma publica (melodie/interviu) de intamplarea care l-a tinut dupa gratii 4 ani de zile.

A bientot                                        

(mm…oare poza asta – ambele sunt luate de pe gugl –  sa ii fi inspirat si pe cei de la Editors pentru afisul concertului din 16 august?)

Caut normalul.

Voi unde l-ati gasit?

PS: soarele prin geam murdar e tot soare?

…nu te lasi macar nitel de fumat decat in ziua in care te intrebi de ce nu simti mirosul primaverii.

…conecteaza-te. cu tine . atata timp cat esti dialog cu tine, tot bagajul amintirilor placute (best medicine) se poate reface in tine ca o gradina ad-hoc. si te trezesti zambind in taxi..metrou sau la birou. risti sa treci drept idiot emo sau castigator la lotto dar chiar nu mai conteaza.

…intr-o zi sau mai multe zile la rand, poate ajungi cu ceste ganduri prin cap: constient ca la un moment dat ai dat prea mult, ca la un moment dat ai uitat sa dai iar in alt moment ai uitat sa primesti. Dar nu stiu cum se face, vin alte zile si apar sanse noi sa reactionezi la fix (aici nu gasesc termenul exact). Nici un Q10 din nici o crema anti-rid nu egaleaza cu puterea revelatiilor.

…Pulp, Prince si Simply Red raman evergreen. Si fundul lui JLo (pe sticla, in realitate nu stiu cum arata si daca se mentine fata) si Lucky Man lu’ baiatu de la The Verve. Britney Spears a revenit dar degeaba. VH1 stie de ce.

…daca ai senzatia ca pe la treizeci de anisori incepi sa te slefuiesti ca o piatra pretioasa si ai mancarici, nu te speria. Sau ca brusc poti numara foarte corect numarul oamenilor care te inteleg cand o dai in bara si care se bucura cam de aceleasi lucruri ca tine (cafea bauta in gradina, discutii despre nori, stele, unghiuri etc)e de bine. Just wash left… wash right iu litl grasshopper.

…e placut sa redescoperi Eliade si de ce iti placea atat de mult scrisul lui. totusi, alde La Medeleni mi-e teama sa recitesc. Deocamdata.

…anii ‘90 au fost misto. Cum se vor numi anii astia care incep cu 20? The ‘oo’s?

Pana sa arunc un ochi in ograda acestei fiinte (care ma alerga si eu nu stiam) am ajuns mai repede pe Ymess unde vazut link interesant cu titlul “I wanted this one” si iete unde ajunsei…

deci:

- Go to Wikipedia. Hit “random”. The first random Wikipedia article you get is the name of your band

- Go to “Random quotations”. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
Use Photoshop or similar to put it all together.

Albumul are poza asta:

Artistul este unul neinteles si complicat in fire si in nume : Raleigh Aitchinson

Iar titlul nu poate fi decat in ton cu poza albumului: “(any color) as long as it’s black”.

Muzica celtica anyone? Fir-ar muzica veche sa-mi fie.

PS: intretimp cred ca m-am angajat la NASA si mi-e bine; inca cercetez situatiunea.

De la Cougar Den citire am primit o leapsa gen fill in the blanks…

Sunt…inca intr-un soi de vacanta, between jobs. E bine.
As vrea…sa ma pot exprima in fiecare zi ca in dimineata asta.
Pastrez…multe chestii; asa zise nimicuri: timbre, martisoare, scrisori, poze, cingilinghiuri cu diverse semnificatii, pietre, scoici, ok sa ma opresc aici. Intr-o cutie mare de pantofi…de cizme mai exact. Voi stii exact cate am tot pastrat cand imi voi amenaja propria casa si va avea loc transferul.
Mi-as dori…sa pot rezolva anumite situatii doar stramband din nas. Da, ca Samantha.
Nu imi place…sa imi impui, sa ma critici aiurea, sa ma opresti din discurs fie el si alambicat si poate prea metaforic. Mesajul este si el acolo.
Ma tem de…inopinatul lugubru, de rautatile gratuite si poate mai sunt diverse temeri. Frica e altceva.
Aud…cred ca e radio21 ca na, nu sunt acasa.
Imi pare rau…am zis-o atunci cand chiar imi parea rau. Si aveam si lacrimi. Si eu nu plang aiurea.
Imi plac…valurile marii, lanurile de grau (nu m-am mai plimbat demult prin asa ceva), lanurile de levantica (pe astea le vad foarte rar si mai des in vis), fata mea in mainile tale, copii intre 1 – 4 ani, cuvintele incrucisate, macao si whistul, anumite romane, anumite filme, anumiti oameni.
Nu sunt…tot timpul pe faza. Poate pierd sau nu, nu aflu decat relativ tarziu.
Cant…mai rar cu public, mai des in casa. Cranberries, Tori Amos, U2, Freddie Mercury si poate mai sunt si altii dar nu imi vin in minte acum.
Niciodata…nu am acceptat ceva din mila.
Rar…gatesc cu placere si mancarea este chiar savuroasa.
Plang…cand e de ras, radem cand e de plans, plangem. Scurt si hohotit. Ca o descarcare nervoasa. Am plans si de fericire. De curand, nu in copilarie. Dar asta e poveste separata.
Sunt confuza…daca taci atunci cand am nevoie de cuvinte.
Am nevoie…sa stiu cat mai multe. Cateodata in detrimentul confortului personal.
Ar trebui…sa ma apuc de un sport cu aport de transpiratie si andrenalina. Si muzica faina pe fundal. Si intr-un spatiu bine aerisit.
As putea…sa uit de tigari daca respect randul de mai de sus.

Nu stiu daca eram mai isteata la 20 de ani, mai atenta la 25 dar la 29  parca sunt la marginea unui soi de prapastie.

…si am rau de inaltime. Asa ca nu imi ramane decat fie sa ma intorc a) sau sa inchid ochii si sa imi iau avant b).

Acesta nu este un test psihologic si se elibereaza o data la 30 de ani.

So, how long must I wait for it?