ploaiacarevaveni

Up the mountain, layin’ on ground,
I can feel the earth spinning round and round
Arms wide open, vitruvian man
I’ve lost direction, free again.

Feel alive to the bone
Feel alive back home
Watching the sky, looking for a key
Billions of worlds looking back at me…
Had a dream about that
Had a dream, but I forgot…
Unplugging the matter I let you behind,
I told you there is a key I have to find

Pe bune ca nu stiu ce meci(uri) au fost aseara dar Urma a facut o figura frumoasa intre orele 22.00 si nitel trecut de miezul noptii in curte la MTr.

A touch of saxophone, a touch of a she-voice, drums, rythim and energy.

Nu aveam somn inainte sa ma scoata din casa draga de ea
dar dupa concert…ehei, ce am mai dormit eu cu tam..tam..tam..tam..tararam in minte, bluza ta “de somn” uitata la mine si un mic gand (cat de actuala-mi este melodia Wishlist a lor).

O melodie atat de versatila…ca o curtezana generoasa. Play it boys, as you like it!

So…Tina ?

Sau…Maical?

mmm…si tu Bruce cu varsatorul meu preferat?

Sau oldie but so goldie, parintii melodiei?

Multumesc parintiilor mei pentru mostenirea casetelor philips cu diverse muzici.

In spatele unui barbat de succes, sta o femeie, in spatele trupei Placebo se afla the Queen of Drama, Brian Molko. Molko si trupa sa (din care face parte si o tipa daca nu chiar mai multe, printre tehnicienii de sunet) m-au surprins superb duminica seara.

Dupa piesele albumului nou, piese parca cizelate pe gustul mult spre electronic si elecrizant (battle for the sun, for what it’s worth) din ziua de azi dar care au sunat perfect din cauza pregatirii minutioase a acelor detalii doar banuite de public (jdemii de cabluri, tehnicieni de sunet si schimbarea chitarilor intre 2 piese mai rapid decat chilotii de la o zi la alta) au urmat senzatiile adevarate.

Iubitului meu inspirat si nu numai, precum si publicului spectator, voi insira doar urmatoarele franturi de ganduri:
…uitasem de special needs din perioada liceului (ce v-am mai zis eu de ’90s?),
…uitasem cum e sa te ia pe sus valul de nerabdare in momentul intrarii pe scena
…uitasem efectul unui sunet de calitatea celui auzit ieri noapte (pret de cateva piese am uitat sa imi aprind si tigara)
…uitasem sa ma pierd in sunete si reflectoare.

So, ca sa il parafrazez pe Molko “it’s good to be back (in your country where a band is still allowed to smoke on stage. In United Kingdom they are slightly taking away all of these rights from us)”.

Si daca as putea sa pun in doua cuvinte tot ar fi atat: tristete electrizanta.

Magnificent sounds Misterious way…ly.

oh &

My

Versurile s-au simplificat, timpul a trecut, mie inca imi sunt aproape ca sound.

Prima vara pe care o voi simti altfel, cel putin auditiv.

Muzical vorbind, totul incepe in luna Mai cu Depeche Mode. Continuam in iunie cu Placebo ca ne place bai, august ramane deschis pentru Delta Fest (alo? ne aude organizatorii?) si Peninsula (igen?).

Va fi si primul meu bestFest cu scenariul parca gandit de mine:

1 iulie pentru Thievery, 2 iulie pentru Moby, 3 iulie pentru Franz Ferdinand (smokeeey) si pe 4 iulie zbenguiala pe Charlatans si zapacitii de la Ting Tings.

Somn usor pana atunci

Vestile bune circula in doua valuri.

Primul val a fost anuntul ca voi avea o luna septembrie foarte vesela.

Al doilea val este unul muzical. Daca pe 27 ianuarie ati terminat cu taskurile zilnice, poate aveti timp sa votati si o melodie

Unpluggbelievable!

…au fost mai multe defapt. Si nu s-au petrecut in orasul sugrumat de Summit, covorase si flori fake intinse pe ici pe colo. Niste mileuri pe felinare nu s-au gandit sa puna. Dar sa nu deviem aiurea.

In Targu Mures poti descoperi de fiecare data cate un alt spatiu si alt ritm de a fi. Daca mai ai norocul sa ajungi acolo si cu o gasca de oameni misto “la cap, mai ales”, deja poti sa zici ca ai pus mana pe tarta cu frisca.

In Cetatea medievala, intr-un pod navalit de cabluri, camere de filmat, instrumente cu corzi, fara corzi, de batut, de scuturat, de suflat si chichoteli de inceput de examen, am vizionat o parte din ceea ce inseamna istoria unei trupe de muzica buna. Daca visul trupei Byron a fost sa aiba un asemenea happening, visul meu nebanuit a fost acela de a fi prezenta la un asemenea regal.

Veti gasi aici un mic teasing vizual care sper sa va placa: plug here

De fiecare data cand ma intersectez cu oameni pasionati de orice tine de arta, ma molipsesc de energia lor si sclipirea jucausa din ochi revine.

Asadar, what’s the next stop?

chicken do die