Filed under: la firul ierbii
..si cand te gandesti ca m-am transportat pe alte lumi auzind prima data “Lazy” interpretata nu de Bertrand ci de o trupa care canta (si) coveruri foarte reusite..
…si cand imi aduc aminte ca despre alde Noir Desir, Pascal Obispo si alte trupe bune din tara “celor mai bune revolutii si cele mai lente reforme” am auzit, fredonat, fara sa stiu exact ce..la liceul atat de francofon..
…si cand descopar deabia azi ca iubita lui Bertrand nu era fitecine ci fiica lui Trintignant..Am citit tot ce am putut gasi despre “accidentul” din Lituania in 2003 cand in urma unor certuri violente, Marie a fost pleznita de Bertrand indeajuns cat sa cada cu capul de calorifer si sa moara in urma unei come scurte. “Je l’ai toujours aimee, je l’aime et je l’aimerai” a spus Bertrand la prima infatisare la tribunal. Daca nu as stii cat de fina este linia intre a iubi si a uri si forta care zace in ambele stari, poate as reactiona intr-un stil feminist si sec. Dar eu tind sa inclin balanta spre “accident” doar citind, vazand cateva poze dupa nenoricire cu moaca nefericitului si tacerea trupei care era pe un val ascendent. A primit 8 ani si a fost eliberat dupa 4 ani pentru buna purtare. Din 2007 incoace, fanii il asteapta din nou pe scena, gata sa dezlantuie multimea cu vocea usor ragusita, gandurile adunate in versuri si grimasele acordurilor de chitara..
..ca … Au son des mascarades
On pourra toujours se marrer
Et tout le long des courants d’air
On voit des amoureux
Qui savent encore changer leurs nerfs
En un bouquet délicieux
On en aura des saisons
Des torrides et des blèmes
Je peux encore garder ton nom
Je peux aussi dire que je l’aime (Comme elle vient)
M-au amuzat mereu parerile cum ca limba lui Voltaire nu poate suna suparat in varianta rock dar as propune acestor personaje o sesiune de Comme elle vient sau En route pour la joie (suna romantice titlurile ,nu?) daca L’homme presse si Un jour en France par prea cuminti.
..ca tot imi plac baietii ‘rai’, l-as intreba pe Bertrand (dupa 3 shoturi de tequila) daca i-au placut les Fleurs du mal sau La mouche-ul lui Sartre si daca si-ar face cabana pe malul marii.
Am de a face – din nou – cu efectul traitului in bucla. Redescopar timpuri vechi si descopar sunete noi in lumi vechi si nu indraznesc sa ma laud cu asta prea zgomotos ci mai mult, sa ma afund tacut si sa scriu despre.
[...Ce parfum de nos années mortes
Ceux qui peuvent frapper à ta porte
Infinité de destin
On en pose un, qu'est-ce qu'on en retient ?
Le vent l'emportera
Pendant que la marée monte
Et que chacun refait ses comptes
J'emmène au creux de mon ombre
Des poussières de toi
Le vent les portera
Tout disparaîtra
Le vent nous portera..]
Daca revine pe scena nu are voie sa aminteasca sub nici o forma publica (melodie/interviu) de intamplarea care l-a tinut dupa gratii 4 ani de zile.

(mm…oare poza asta – ambele sunt luate de pe gugl – sa ii fi inspirat si pe cei de la Editors pentru afisul concertului din 16 august?)
No Comments Yet so far
Leave a comment
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

